Bună întrebare. Este admirabil faptul că unii dintre noi încă încearcă să mai șteargă praful care parcă s-a așternut peste această artă milenară a omenirii.
Din punctul meu de vedere, filosofia nu este neapărat ceva ce studiezi, ci ceva ce îți însușești, ca un fel de Modus Operandi; este un instrument de lucru care îți permite să cercetezi lumea înconjurătoare și să încerci să afli lucruri utile despre ea.
A filosofa de dragul filosofării este o capcană a minții și o pierdere de timp. Filosofia este o artă care te înzestrează cu o serie de unelte, și ar fi inoportun să stai să filosofezi asupra formei și dimensiunilor uneltelor, când tu trebuie să faci cu totul și cu totul altceva cu aceste unelte.
Ce poți face totuși cu aceste unelte? Exact ceea ce au făcut și gânditorii din vechime când au fundamentat bazele gândirii pentru următoarele două-trei mii de ani. Filosofia este o artă regală care, odată stăpânită și măiestrită, te ajută să treci dincolo de limitele evidente ale realității și să îi pătrunzi tainele așa cum nu a mai fost făcut până la tine.
Revin la întrebarea ta: „Ce trebuie sa facem si cum, pentru a studia filosofia? Cum putem ajunge sa intelegem, sa retinem si sa punem in practica informatia filosofiei?”
Pentru a deprinde această artă, din punctul meu de vedere, cel mai simplu ar fi să începi să te familiarizezi cu tot ceea ce s-a gândit până la tine, în ordine cronologică, începând cu cele mai vechi scrieri ale omenirii (vedele, upanișadele, epopeea lui ghilgameș, etc). Continuă apoi cu gânditorii greci clasici (presocratici, platon, aristotel), gânditorii romani din primele secole după hristos, neoplatoniștii, etc. Când ajungi prin Evul Mediu, obligatoriu, sau măcar preferabil, trebuie să treci prin scrierile lui Sf. Thomas de Aquinas (un om genial care a încercat să împace gândirea științifică cu gândirea religioasă, influențe platonice, etc), după care treci la gânditorii renascentiști și continui apoi cu gânditorii moderni - de la Descartes, până la Nietzsche, Schopenhauer, Kierkegaard &Co.
Undeva pe la mijlocul acestui drum ar fi ideal dacă ai introduce un studiu intens al religiilor, istorie universală, mitologie universală (eu mi-am propus să ating aceste puncte de reper până la intrarea în Evul Mediu), precum și însușira principiilor fundamentale ale Logicii.
Mai departe, nu ar strica o bună educație în ceea ce privește Artele frumoase ale omului (pictură, muzică, arhitectură), completată cu diverse alte lucruri, după preferințele fiecăruia.
Am lăsat la urmă domeniul ezoteric pentru că el este rezultanta a mai multor forțe care s-au desfășurat de-a lungul istoriei, cel puțin așa văd eu treaba asta, și consider necesară descoperirea rădăcinilor sale pentru o mai bună apreciere a complexității și rolului său în istoria și evoluția gândirii omenești.
Opțional: stăpânirea unor limbi precum: greacă, latină, sanskrită, ebraică, germană, etc.
Este evident că ceea ce am înșirat aici reprezintă o muncă de o viață întreagă, poate chiar două, dar sunt de părere că doar urmând această cale (cu toate neajunsurile ei) te poți apropia de culmile cele mai înalte ale filosofiei. Altfel, citind o istorie a filosofiei și un dictionar de termeni filosofici ar fi suficient ca să te familiarizezi cu ce înseamnă filosofia și cum să pui în practică informațiile ei - adică să te joci cu conceptele filosofice... dar asta nu este decât o coajă efemeră. Pentru a o înțelege, trebuie să o trăiești.
Filosofia, așa cum o văd eu, este o artă care te transformă întâi pe tine, prin înlăturarea concepțiilor eronate despre lume și despre om, ca o consecință directă a cunoașterii de sine, și mai apoi transformă lumea întreagă, prin virtutea experienței tale directe și nemijlocite.
Ea nu se mărginește doar la studiul unor concepte abstracte pe care le-au gândit câțiva oameni de-a lungul timpului, ci contribuie activ și intens la ridicarea Omului către sfere din ce în ce mai înalte ale gândirii. Aceasta este menirea cea mai importantă a filosofului, a gânditorului de atunci și de azi.