|
|
Raspuns de F.v.F on Jun 23, 2013 18:53:44 GMT 2
..de unde vine ? Cum dobandesc Satanistii acel 'gnosis', acea intelepciune, acea cunoastere ? De unde si cum ?
|
|
|
|
Raspuns de N. on Jul 3, 2014 22:54:00 GMT 2
Știu că e foarte vechi topicul, dar voi încerca să dau un răspuns prin prisma celor trăite. Putem analiza starea de gnoză din mai multe unghiuri, câteva fiind:
1) Din punct de vedere psihologic (și neurologic), gnoza este o stare alterată de conștiință, atinsă prin modificarea frecvențelor de interferență cerebrală. Ar fi interesant să urmărim activitatea creierului la un electroencefalograf în aceste momente...
2) Din punct de vedere ezoteric, gnoza reprezintă atingerea unei stari de extaz, de trăire atât de intensă încât poate cauza moartea. ("a muri din preaplinul vieții", vorba lui Cioran). Apogeul acestei stări presupune ca practicantul să se situeze undeva la limita dintre viață și moarte. Această stare poate fi atinsă prin mai multe mijloace, unele inhibitorii (meditație prelungită, post, insomie, privare de simțuri gen legare la ochi), sau exhibitorii (bombardarea cu stimuli vizuali, auditivi etc - dansul ritualic, muzica, plante halucinogene). Se spune că devii zeu fie urcând în ceruri, fie coborând în infern.
3) Din punct de vedere teologic, reprezintă uniunea cu un zeu, demon, înger, spirit al naturii sau altă entitate, fie ea reală, imaginară sau creată de către practicant (egregor). Practicantul joacă un rol (uneori dramatic, teatral), și își pune masca arhetipală a acelui zeu, și îi preia pentru scurt timp atribuțiile.
Scopul gnozei: distrugerea dualității obiect-subiect. Practicantul coboară în abis, depășind stratutul superficial al ideilor subiective, al superstițiilor religioase. Dedesupt, formele se dizolvă, relevând aceeași esență. Unirea cu sursa primordială are rolul de a activa sigiliile practicantului, sigilii ce codifică intenția sa într-un limbaj cosmic, supra-personal. Am folosit metode similiare cu cele ale lui Austin Spare (și ulterior, IOT) pentru a-mi compune propriile sigilii, însă fără gnoză, erau simple mâzgălituri incapabile să remodeleze "realitatea".
Ce țin să menționez e că gnoza nu este limitată la o singură tradiție sau formă. (cum ar fi satanismul) Am trăit această stare practicând satanismul, necrosofia, chaos magick-ul, păgânismul, hermetismul. Formele sunt doar mijloace, care vor fi oricum abandonate la final în favoarea Esenței. Orice sistem, oricât de bine gândit, trebuie să se autodistrugă în sfera sa finală. Practicantul incapabil să-și distrugă propria creație o va transforma în închisoare.
Cu stimă,
N.
|
|
|
|
Raspuns de F.v.F on Jul 9, 2014 0:22:21 GMT 2
Dupa parerea mea, daca privin “gnosis-ul” dpdv Biblic, acesta a fost oferit de catre Sarpe in gradina Eden-ului. Va sa zica, este un dar de la Lucifer/Lilith/insert deity name here. Pe mine ma interesau metodele prin care Satanistii ajung la Gnosis. Stiu ca exista multe metode, in multe traditii... 1) La punctul asta, as veni cu o completare dintr-un alt topic. ocult-ro.proboards.com/thread/25/izolarea-senzoriala-efecte-psihice-interventieVorbind de sigilizarea lui Osman Spare, ai avut rezultate? Eu am incercat sa folosesc aceasta metoda, dar fara rezultat. |
|
|
|
Raspuns de thanateros on Jul 9, 2014 7:15:20 GMT 2
Corect, gnoza este un dar oferit de Adversarul demiurgului, este irelevant dacă-i spunem Satan sau Ahriman. Cu ajutorul acestui dar, dacă este folosit corespunzător, omul poate deveni el însuși un demiurg capabil să aducă ordine din haos.
Gnoza este flacăra furată de Prometeu și dată omului pentru a fi asemeni demiurgului. Această flacără nu este una externă, ci internă, dar cu legături puternice la Pleroma/Haos. De-alungul vremii a purtat multe denumiri, ajungând să fie numită Sophia la gnostici (înțelepciunea divină), sau Flacăra Neagră (vezi Temple of the black light sau Templum Falcis). Din prisma sistemului pe care-l urmez, cea mai frumoasă legendă privind gnoza am regăsit-o la începutul cărții Liber Falxifer II. Asta pentru cine reușește să privească dincolo de mit și simbol.
Ce am observat este că în timpul gnozei, am o inspirație nemărginită, care mai apoi se critalizează în diverse forme limitate (scris, arte, etc). Aceste forme reflectă mereu natura acelei stări trăite (una de suferință, ori de extaz). Această inspirație este aceeași care a produs mari opere sau descoperiri, însă oamenii acelor vremuri n-au conștientizat asta. Ea funcționează indiferent dacă este conștientizată sau nu.
Legat de sigilizarea lui Spare, da, am obținut rezultate remarcabile. Nu am folosit însă în mod direct alfabetul dorințelor propus de el, pentru că nu am rezonat cu el. Am folosit în schimb immortal script-ul de la ONA (la vremea la care practicam acest sistem intens). Pentru mine avea aceeași funcție. Ce hint-uri pot să-ți dau, nici eu nefiind expert:
1) Sigiliul e o simplă mâzgălitură dacă nu e activat prin gnoză. Alegerea metodei prin care atingi gnoza depinde de rezultatul dorit. De exemplu, pentru un ritual de magie neagră, nu vom utiliza ca metodă orgasmul sexual. Pentru un ritual de magie neagră, putem lua o cană de lemn, și punem în ea câteva pietre. Pe fiecare piatră, inscripționăm o literă din numele victimei. Acoperim cana, și o agităm puternic, după un ritm ales de noi, încât pietrele să se lovească una de cealaltă. Aceasta poate simboliza autodistrugerea victimei, gen întoarcerea sistemului imunitar împotriva sa, producând boli autoimune.
2) Alege cu grijă alfabetul sau seria se simboluri, astfel încât să rezonezi atât cu componentele individuale, cât și cu rezultatul final. Eu am ales de ex simboluri de alchimie de prin 1300-1400, care indirect, prin tranziții alchimice, spuneau "povestea" care urma să se manifeste în lumea materiei.
3) Este vital ca la finalul micii ceremonii, să uiți semnificația sigiliului fără a-i distruge forma fizică. Ascunde-l undeva, și uită. Asta simbolizează coborârea energiilor depuse, de la nivel conștient la nivel subconștient, apoi inconștient. Magia are loc la acest nivel, deoarece aici, energiile nu mai sunt supuse dezbaterilor minții (gen oare va funcționa, oare pot să fac asta, oare am făcut totul corect ?).
În mod sigur 3) este cea mai dificilă parte.
4) Cei mai mai "dăunători" ai lucrării sunt, în egală măsură, dorința arzătoare pentru rezultat sau teama de eșec. Dorința trebuie consumată în ceremonie, nicidecum proiectată în viitor. Aici e trick-ul, reușește cât timp faci totul "for the sake of it". Vei întreba atunci cum alegem rezultatul dacă nu ne focalizăm pe el. Simplu, a fost ales deja la punctul 1), când am ales metoda de atingere a gnozei prin care activăm sigiliul.
Știu că am fost cam offtopic cu Spare, însă se leagă oarecum de gnoză dacă nu vrem forme sterile, incapabile să tragă frânghiile creației în direcțiile alese de noi, practicanții.
Cu respect,
N.
|
|
|
|
Raspuns de F.v.F on Jul 14, 2014 1:53:30 GMT 2
Gnoza este un dar al adversarului numai in credinta iudeo-crestina, gnostica, etc. Dar gnoza se regaseste si in alte religii, precum Buddhismul.
Tu confunzi starea de inspiratie cu stare de gnoza (iluminare). Gershom Scholem de exemplu descrie aceasta gnoza ca fiind dobandirea cunostintelor superioare despre tainele Divine (ex. cunoasterea naturii lui Dumnezeu).
In Hermetism si Neo-platonism, ideea de gnosis este, daca nu ma insel, echivalenta cu inaltarea in sferele planetare si ceresti (in kabbala, probabil, prin sefire).
Nu stiu daca am inteles corect, asa ca te rog sa ma corectezi daca gresesc...
Metoda ta de a atinge gnoza este... sigilizarea?
De asemenea, starea pe care o atingi cand “incarci” un sigiliu nu este gnoza. Cel putin nu din felul traditional de a privi.
Imi cer scuze pentru raspunsul intarziat.
|
|
|
|
Raspuns de thanateros on Jul 18, 2014 21:11:48 GMT 2
În toate ideologiile regăsim principii adverse, sub diverse forme. Acolo unde nu există un Diavol care să se opună unui Demiurg, există cel puțin spirit care să se opună materiaismului - vezi opoziția Vest vs. Est, cultural și religios. Cei din Est fug în Vest pentru bogății, cei din Vest fug în Est pentru spiritualitate. Ce-i drept, în unele credințe, e greu să observi Moartea, adversarul formelor, pentru că e ascunsă fix sub mantia unității, altături de viață - vezi Kali, mamă și ucigașă. Nu le confund deloc. Prin gnoză, putem cunoaște esența divinității alese. Și cum s-ar putea arăta această divinitate omului dacă nu prin inspirație divinină, către știință, artă, etc. Nu ăsta era rolul Sophiei la gnostici, să-i elibereze de ignoranță și credință oarbă ? Nu este oare Lucifer o Sophia care a îndrăznit să se opună status-quo-ului ? Nu am spus niciodată că gnoză = inspirație. Inspirația este însă forma de manifestare a stării de iluminare (gnoză). Este, dacă vrei, un rezultat al atingerii acestei stări, fructul dulce pe care îl culegi după o alchimie dureroasă. Da, în Kabbala, te îndrepți către uniunea cu dumnezeu, în Kether. În Qlippoth, tinzi către separare în Thaumiel. În ambele ai parte de cunoaștere, însă natura ei diferă. Una îți inspiră armonie, cealaltă haos. Prefer Haosul, fiind de părere că entropia oricărui sistem crește odată cu timpul, ajungându-se la descompunere - vezi omul după experiența morții. Nu sunt adeptul termodinamicii, și dacă s-ar dovedii că principiile termodinamicii funcționează la nivel macro-cosmic, asta m-ar pune serios pe gânduri  Până în prezent, Universul nu-mi inspiră echilibru și armonie. Atunci aleg să nu privesc lucrurile în felul tradițional. Nu sunt dispus să sacrific o magie funcțională de dragul dogmei. M-am inspirat din numeroase tradiții gnostice (în special ramura Cainită, și ceva Maniheism), dar mi-am permis să umplu multe goluri, și să rafinez ceea ce exista deja. Rezultatul diferă enorm față de original, nu mai corespunde cu "adevărul istoric", dar funcționază. În plus, am reușit să nu cad în capcana "autenticității" - nimic nu este autentic, toate credințele și-au împrumutat reciproc elemente. Atunci când se încarcă un sigiliu, de unde se extrage acea energie specifică dorinței alese, dacă nu din Haos (care le cuprinde pe toate). Cum ai putea să cobori în Haos dacă nu prin această stare ? Nici o problemă, și eu sunt prins în diverse proiecte. |
|
|
|
Raspuns de F.v.F on Jul 28, 2014 19:19:22 GMT 2
Nu le confund deloc. Prin gnoză, putem cunoaște esența divinității alese. Și cum s-ar putea arăta această divinitate omului dacă nu prin inspirație divinină, către știință, artă, etc. Nu ăsta era rolul Sophiei la gnostici, să-i elibereze de ignoranță și credință oarbă ? Cand vorbim de Divinitate (am scris cu majuscule) vorbim de un spirit Suprem, nu de “mai multe divinitati, luate la alegere”. Da, cu tot respectul, eu cred ca le confunzi... Sophia nu ofera cunoasterea, ea reprezinta intelepciunea. Cunoasterea este oferita (teoretic) de Logos, adica Iisus Christos, sotul divin la Sophiei. In Kabbalah este echivalenta cu Chokmah (intelepciune) nu cu Binah (cunoastere/intelegere). Cred ca te referi la aparitia Sarpelui din Gradina Edenului ca fiind Sophia, dar nu prea se pupa. Poate sa fie Lucifer, poate sa fie Satan, poate sa fie Lilith, poate sa fie... eu as inclina mai degraba spre Lilith decat spre Sophia, in special datorita asocierii ei cu sarpele dar poate fi si Lucifer. In schimb, la Gnostici (vezi Pistis Sophia) este Iisus cel care care a venit sa ii salveze pe oameni si sa ii apropie de Dumnezeu. Tot Iisus Christos este cel care o apropie si pe Sophia de Dumnezeu. In concluzie... daca iei LSD si incepi sa pictezi chestii interesante, nu inseamna ca a avut loc o gnoza.. ci o stare de inspiratie. Daca ai un accident de masina si supravietuiesti, schimbadu-ti total perspectiva asupra lumii si a lui Dumnezeu, poate fi considerata o stare de gnoza. Eu cam asa vad lucrurile.. Nu am spus niciodată că gnoză = inspirație. Cel putin asta reiese din ce ai spus mai sus. “Ce am observat este că în timpul gnozei, am o inspirație nemărginită, care mai apoi se critalizează în diverse forme limitate (scris, arte, etc). Aceste forme reflectă mereu natura acelei stări trăite (una de suferință, ori de extaz). Această inspirație este aceeași care a produs mari opere sau descoperiri” În Qlippoth, tinzi către separare în Thaumiel. În ambele ai parte de cunoaștere, însă natura ei diferă. Nu stiu daca exista metode clare si traditionale despre asta, in afara de inventiile lui Karlsson si respectiv Dragon Rouge, care mie nu-mi inspira deloc incredere. Prefer Haosul, fiind de părere că entropia oricărui sistem crește odată cu timpul, ajungându-se la descompunere - vezi omul după experiența morții. Daca vorbim de materie, da.. totul se descompune, totul are un final. Planete intregi ajung sa fie distruse sau absorbite de gauri negre. Dar vorbind de spiritualitate, de spirit... ? Până în prezent, Universul nu-mi inspiră echilibru și armonie. Soarele rasare in fiecare zi, nu? Planetele au un curs al loc, nu? Iarba creste in fiecare vara. Un om moare si in acelasi timp unul se naste... nu vezi echilibrul si armonia? Hai man.. ce naiba Atunci aleg să nu privesc lucrurile în felul tradițional. Nu sunt dispus să sacrific o magie funcțională de dragul dogmei. Va sa zica... nu folosesti suc de rosii la sosul bolognese... dar tot bolognese se cheama? Nu privesti lucrurile in felul traditional, atunci foloseste alti termeni. Altfel creezi confuzie. Rezultatul diferă enorm față de original, nu mai corespunde cu "adevărul istoric", dar funcționază. În plus, am reușit să nu cad în capcana "autenticității" - nimic nu este autentic, toate credințele și-au împrumutat reciproc elemente. De acord. Si eu am facut si fac acelasi lucru. Daca un lucru functioneaza, il folosesc, indiferent de ce scrie in manual. Dar nu pot sa zic ca-i acelasi lucru ca-n manual, sau sa-i dau aceeasi denumire. Doesn’t make any sense. Cum ai putea să cobori în Haos dacă nu prin această stare ? Din nou, intorci total pe dos exact definitia gnosis-ului. Imi place ca cei din LHP, in special Satanistii, striga cu gura mare ca (virgulaaa) Crestinii au intors pe dos vechile valori.... in timp ce ei fac acelasi lucru cu valorile Crestine... si tot asa. ) In fine. Ideea, din ce am inteles pana acum... Satanistii de fapt nu dobandesc un gnosis Divin ci anti-divin. Ei nu merg spre Inaltimi ci spre Abis. Ei nu cauta Armonia, cauta Haosul. Se afunda in materie, se afunda in Haos si cauta raspunsul in intuneric. Iar asta in viziunea mea este echivalent cu a cauta un obiect intr-o camera fara lumina.  Please, no offence intended, ok ? E un fel de tongue-in-cheek al meu.. poti sa-l folosesti si tu pe mine. |
|
|
|
Raspuns de thanateros on Aug 17, 2014 13:45:27 GMT 2
Scuze pentru întârziere, am explicat pe privat motivele. Să revenim aşadar la topic Având în vedere că practic atât satanismul anticosmic cât şi necrosofia (sistemele fiind înrudite), am pornit de ceva timp în căutarea originilor acestor curente. Cercetările mele s-au îndreptat în direcţia curentelor gnostice (Marcion, maniheism, paulicianism, bogomilism, catharism). De ce ? Datorită numeroaselor principii din necrosofie/satanism anticosmic ce au fost preluate din UNELE ramuri ale gnosticism: anticosmismul, antisomatismul, dualismul, ideea transcendenţei, encratismul şi refuzul procreaţiei, ascentismul, dar şi tulburarea ordinii prestabilite (aşa-zisul nomos). Unele idei nici măcar nu sunt gnostice în esenţă, din moment ce creştinismul primitiv manifesta o puternică opoziţie faţă de lumea materiei. Gnosticii se bucură în schimb de o libertate absolută - recombinând elemente mitologice după bunul plac, dând naştere unor noi curente. A avut loc o explozie de posibilităţi mai mult sau mai puţin logice, pe care gnosticii le-au explorat din plin. Spectrul lor de toleranţă este impresionant: ei merg de la anticosmism la procosmism, de la ascentism până la libertinism exagerat (orgii), de la anti-iudaism până la simpatie pentru divinitatea Vechiului Testament, de la acceptarea reîncarnării până la negarea ei. Ce încerc să spun e că în gnosticism, există sute de opinii contradictorii, de aceea e cel puţin ciudat să-mi spui că varianta mea e greşită, în condiţiile în care un cathar (monarhian) nu se poate "înţelege" cu alt cathar (radical). Ce vreau să clarific e altceva: în gnosticism, aceste recombinări nu distrug, ci e o metodă de îmbogăţire şi perperuare a sistemului deja existent cu noi forme, noi idei care merită cel puţin analizate (zic eu). S-au făcut numeroase clasificări, o voi menţiona doar pe cea a lui Culianu: zoroastrismul (radical, eschatologic, procosmic), orfismul (radical, dialectic), Heraclit (radical, dialectic), dualismul indian atman/maya (radical, dialectic), platonism (radical, dialectic, procosmic), maniheismul (radical, anticosmic), neoplatonismul (moderat, dialectic, procosmic), mandeismul (radical), bogomilismul (moderat, echatologic, anticosmic), catharii radicali (radical, anticosmic), catharii monarhieni (moderat, anticosmic). De unde acest haos al ideilor ? Hai să-l luăm pe Marcion de exemplu, navigator de profesie. Omul a călătorit mult, interacţionând cu oameni diferiţi, cu idei diferite. Asta, combinat cu faptul că fiecare cultură are în sine o încărcătură puternică de nihilism ascuns, care abia aşteaptă să fie exploatat de diverse mituri. Unii gnostici practicau vegetarianismul, alţii nu. Cei care îl practicau, aveau cu siguranţă un motiv pentru asta, adică un mit - cel al titanilor malefici care au consumat carnea lui Dyonisos, stârnind mânia lui Zeus care i-a "prăjit" cu fulgere, din cenuşă născându-se rasa inferioară a oamenilor. La manjoritatea gnosticilor predomină însă principiul dualist, între un demiurg malefic şi adevăratul dumnezeu, cel ascuns ignoranţilor. Dar şi aici, demiurgul malefic este sau nu dumnezeul iudeilor ? Unii zic că da, alţii că nu...alte scindări. Ce-i cu adevărat interesant e faptul că indiferent ce drum aleg, ei tulbură ordinea prestabilită, ascentismul şi liberalismul fiind ambele feţe ale rebeliunii lor - prin ascentism, refuză, prin liberalism, abuzează. Originea dualismului ? Putem vorbi de una neurologică - creierul bicameral şi gândirea duală a omului, până la antropologie politică (popor Vs stat). Nu intru în detalii. Ca să clarificăm lucrurile - ce m-a inspirat pe mine a fost gnosticismul radical, dialectic şi anticosmic. Şi chiar şi de aici, am preluat elemente izolate, nu întregi sisteme. Şi ce am preluat, a suferit transformări şi rafinări succesive pe măsură ce m-am dezvoltat şi eu. Ce-am prezentat mai sus sunt în mare opinii proprii, sau cel mult o colecţie de elemente cu care am rezonat. Nu-mi spune că răstorn cuvintele dându-le alt înţeles, pentru că gnosticii au făcut fix asta cu mult înaintea mea. Mai degrabă aş compara gnosticismul cu chaos-magick având în vedere evoluţia sa de-alungul istoriei. În gnosticism s-a inventat continuu, deci ar fi stupid să afirm că aş considera o anumită ramură ca fiind mai adevărată decât o altă ramură. Spuneai că Sophia nu e cine cred eu că e. Da, ideea pe care ai enunţat-o în postarea anterioară aparţine cel mai probabil (dacă nu mă înşel) textului valentinian Tratatul Tripartit, care deşi este considerat gnostic de majoritatea cercetătorilor, nu este nicidecum anticosmic. Mai mult, Tratatul Tripartit este considerat o încercare disperată de apropiere a scrierilor gnostice de dogmele bisericeşti. Şi semnificaţia Sophiei are un spectru la fel de larg: de la Logos, la Şarpele din Eden, la Lucifer, la Mamă a Demiurugului (care-şi regretă creaţia), la mitul dedublării Sophei în Sophia-superioară, ce reintră în pleromă, şi a Sophiei-inferioare, care rămâne blocată în creaţie. Alt mit înfăţişează lascivitatea Sophiei, prezentând-o ca pe o prostituată - vezi Prounikos-Sophia. În alte mituri, e trickster feminin, un soi de versiune gnostică a lui Loki. În ceea ce-l priveşte pe Iisus, părerile sunt din nou împărţite, de la ideea că-i eon (Crist), până la ideea că a fost un simplu om oarecare, ce şi-a înscenat moartea pe cruce. Crucea e fie adorată, fie urâtă de gnosticii care o priveau ca pe obiect de tortură. Îmi place să analizez miturile pentru a le observa tranziţia între religie şi filosofie. Când vorbeam de gnoză, (poate nu m-am exprimat eu foarte clar), nu mă refeream la starea de cunoaştere a divinităţii, ci la ce manifestă adeptul în lumea formelor, ca o consecinţă a acestei stări. Starea de gnoză nu poate fi descrisă în cuvinte, e trăită within de practicant în felul său unic şi numai el ştie ce simte. Ce am descris eu sunt formele palpabile. De exemplu poetul gnostic Leopardis, care spunea într-un exces de anticosmism: "Totul este rău. Asta înseamnă că tot ceea ce este, este rău. Nimic nu este bun, doar Nefiinţa...". Sau pe meleagurile noastre, Eminescu a exprimat unele idei gnostice: "O racla mare-i lumea. Stelele-s cuie. Batute-n ea si soarele-i fereasta. La temnita vietii." De scrierile lui Emil Cioran nu mai zic, pentru mine e "ereticul" faţă de care am cel mai mare respect, el a reuşit performanţa de a adera la 4 erezii gnostice în 4 pagini Şi le combină extrem de bine, având o logică solidă. Care-i legătura cu satanismul ? Simplu, unii gnostici considerau că într-o lume a restricţiilor, singura şansă era să se alize cu Adversarul (Satan), care aduce odihna prin moarte. Alţii, mai "harcore" (ceva Marcioniţi), practicau sinucidea prin înfometare pentru a-şi arăta repulsia faţă de Demiurg, refuzând să mai ingereze "mizeria creaţiei". Nu e asta o formă de blasfemie adusă Creatorului, căruia i se neagă esenţa divină ? Gnosticii îmbrăţişau antisomatismul din considerentul că fiecare corp are înscris în el proporţiile Arhitectului, fiind creat după chipul şi asemănarea lui. Erau fascinaţi de eliberarea din matricea creaţiei. În maniheism, agregatul uman era văzut ca fiind compus din soma, psyche şi pneuma (corp, suflet şi spirit), însă doar cel din urmă aparţine eonilor transcendenţi. În satanism, vezi unele curente care lucrează cu Uriaşi, Dragoni, Şerpi, Îngeri Rebeli - ideea e veche, şi aparţine curentului mandean, derivat din maniheism. Toţi aceşti "monştrii" se nasc din incest, despre care se credea că destabilizează ordinea cosmică. Cât despre legătura cu satanismul anticosmic, există scrieri gnostice ce reprezintă scene te teroare, în care cele 4 divinităţi cardinale privesc cum Edenul este consumat de Focul Negru. Ce vrei mai anticosmic de atât ? Altă scriere gnostică menţionează "Marele Dragon, care poate fi vazut la vreme de noapte, când Soarele îşi retrage razele în el însuşi, prezenţa lui pătrunde în lume asemeni unui abur" - emanaţia anticosmică. Iarăşi, lupta omului cu destinul predestinat o întâlnim şi în anumite ramuri ale satanismului, gnosticii fiind apărători înfocaţi ai individualităţii umane. Repet, multe dintre afirmaţiile din posturile anterioare sunt păreri şi interpretări strict personale, din moment ce asta mi-a fost cerut. Dacă doreşte cineva să dezbatem gnoseologie şi istorie a religiilor, putem face şi asta, dar ar deveni plictisitor la un moment dat. Am despica la infinit firul în patru. Scuze pentru postul kilometric, am compensat doar lipsa de activitate |
|
|
|
Raspuns de F.v.F on Aug 24, 2014 1:40:34 GMT 2
Scuze si eu ) promit ca maine raspund. Tocmai pentru ca e mult de spus si am preferat sa las topicul asta la urma, sa ma ocup exclusiv de el. Deschidem unul si despre Qliphoth ? Cunosti subiectul presupun  |
|
|
|
Raspuns de thanateros on Aug 24, 2014 13:37:09 GMT 2
Scuze si eu ) promit ca maine raspund. Tocmai pentru ca e mult de spus si am preferat sa las topicul asta la urma, sa ma ocup exclusiv de el. Deschidem unul si despre Qliphoth ? Cunosti subiectul presupun Eh stai liniştit, toţi avem viaţă personală şi alte ocupaţii. Qliphoth ? Da, cunosc subiectul, am practicat. Deschidem dacă lumea e interesată, de regulă nu sunt prea mulţi dornici când vine vorba de Qliphoth (mai ales pe meleagurile noastre). Oricum e tricky subiectul, pentru că singurele surse autentice care tratează acest sistem sunt scrierile unor practicanţi de kabbala. Acei autori au descris Qliphoth-ul din prisma RHP, aşa că a fost mai degrabă o critică foarte negativă. De aceea, recent, diverse organizaţii (Dragon Rouge, Temple of the Black Light, etc) au fost nevoite să re-inventeze Qliphoth-ul. A fost necesar să facă asta pentru că dacă se urma sistemul tradiţional, practicantul experimenta doar o autodistrugere lentă şi nicidecum un progres, o evoluţie. Oricum, ăsta e alt topic de discuţie. Deschid eu, deschizi tu ? |
|
|
|
Raspuns de F.v.F on Aug 24, 2014 13:40:11 GMT 2
Deschid eu diseara |
|
|
|
Raspuns de F.v.F on Aug 24, 2014 17:41:53 GMT 2
Având în vedere că practic atât satanismul anticosmic cât şi necrosofia (sistemele fiind înrudite), am pornit de ceva timp în căutarea originilor acestor curente. Cercetările mele s-au îndreptat în direcţia curentelor gnostice (Marcion, maniheism, paulicianism, bogomilism, catharism). De ce ? Datorită numeroaselor principii din necrosofie/satanism anticosmic ce au fost preluate din UNELE ramuri ale gnosticism: anticosmismul, antisomatismul, dualismul, ideea transcendenţei, encratismul şi refuzul procreaţiei, ascentismul, dar şi tulburarea ordinii prestabilite (aşa-zisul nomos). Unele idei nici măcar nu sunt gnostice în esenţă, din moment ce creştinismul primitiv manifesta o puternică opoziţie faţă de lumea materiei. Idem. Si eu tot la concluzia asta am ajuns, ca originile cele mai indepartate ale satanismului sunt undeva in primele secole ale gnosticismului (cum am scris si in articolele legate de traditiile si istoria Satanismului, pe care le-ai tradus chiar tu ), dezvoltate pe parcurs in vrajitorie si devil worship-ul din Franta secolelor 18-19. Iti recomand cu tarie clasicul studiu “The Satanic Mass” the H.T.F. Rhodes si chiar si “The Satanic Cult” de Gerhard Zacharias. M-a mai ajutat si “The Black Arts” de Richard Cavendish, “Witchcraft and Black Magic” de Montague Summers si “Lords of the Left Hand Path” de Stephen Flowers. Studii mai obiective si mai academice despre subiect nu am gasit inca. Gnosticii se bucură în schimb de o libertate absolută - recombinând elemente mitologice după bunul plac, dând naştere unor noi curente. A avut loc o explozie de posibilităţi mai mult sau mai puţin logice, pe care gnosticii le-au explorat din plin. Spectrul lor de toleranţă este impresionant: ei merg de la anticosmism la procosmism, de la ascentism până la libertinism exagerat (orgii), de la anti-iudaism până la simpatie pentru divinitatea Vechiului Testament, de la acceptarea reîncarnării până la negarea ei. Taticu Culianu e sursa, nu ? Iti recomand si “Gnosticismul: O noua conceptie asupra stravechii traditii a cunoasterii eului interior” de Stephan Hoeller, editura Saeculum. Autorul este versat atat in psihologie cat si gnosticism si hermetism. Face parte din biserica gnostica Ecclesia Gnostica. Ce încerc să spun e că în gnosticism, există sute de opinii contradictorii, de aceea e cel puţin ciudat să-mi spui că varianta mea e greşită, în condiţiile în care un cathar (monarhian) nu se poate "înţelege" cu alt cathar (radical). Ce vreau să clarific e altceva: în gnosticism, aceste recombinări nu distrug, ci e o metodă de îmbogăţire şi perperuare a sistemului deja existent cu noi forme, noi idei care merită cel puţin analizate (zic eu). Asta asa este, practic Gnosticismul nu este o religie batuta in cuie, este o adunare de credinte ale unor secte. Cate secte sunt, atatea credinte pot fii. La manjoritatea gnosticilor predomină însă principiul dualist, între un demiurg malefic şi adevăratul dumnezeu, cel ascuns ignoranţilor. Dar şi aici, demiurgul malefic este sau nu dumnezeul iudeilor ? Unii zic că da, alţii că nu... E clar ca este dumnezeul iudeilor zic eu. Vechiul Testament este iudaism, Noul Testament este Crestinism. Cum s-au combinat aceste doua testamente, cred ca putea la fel de usor sa se adauge si Corpus Hermeticum, de ce nu? Sau alte invataturi din acele vremuri. Nu-mi spune că răstorn cuvintele dându-le alt înţeles, pentru că gnosticii au făcut fix asta cu mult înaintea mea. Din nou, iti dau dreptate. Gnosticismul este cel mai clar exemplu de rasturnare a ideilor si credintelor. De aceea Stephan Hoeller ii ofera atat de mult credit si-l numeste intr-un fel, “psihologie antica” (sau ceva de genu). Si Carl Jung la fel. Când vorbeam de gnoză, (poate nu m-am exprimat eu foarte clar), nu mă refeream la starea de cunoaştere a divinităţii, ci la ce manifestă adeptul în lumea formelor, ca o consecinţă a acestei stări. Starea de gnoză nu poate fi descrisă în cuvinte, e trăită within de practicant în felul său unic şi numai el ştie ce simte. Sunt curios cum s-ar descrie psihologic starea de gnoza. Care-i legătura cu satanismul ? Simplu, unii gnostici considerau că într-o lume a restricţiilor, singura şansă era să se alize cu Adversarul (Satan), care aduce odihna prin moarte. Alţii, mai "harcore" (ceva Marcioniţi), practicau sinucidea prin înfometare pentru a-şi arăta repulsia faţă de Demiurg, refuzând să mai ingereze "mizeria creaţiei". Nu e asta o formă de blasfemie adusă Creatorului, căruia i se neagă esenţa divină ? Da, dar Satanismul a devenit pro-materie. Tocmai, ei au venerat trupul, placerea trupeasca. Erau secte gnostice in secolul 2 care practicau deja o forma primitiva de black mass (Irineus il condamna de gnosticul Marcus pentru ca a tinut o slujba in favoarea altui zeu – scrie Cavendish despre asta). În satanism, vezi unele curente care lucrează cu Uriaşi, Dragoni, Şerpi, Îngeri Rebeli - ideea e veche, şi aparţine curentului mandean, derivat din maniheism. Toţi aceşti "monştrii" se nasc din incest, despre care se credea că destabilizează ordinea cosmică. Nu stiu ce curente sataniste lucreaza cu Uriasii (demonii, fiii ingerilor cazuti.. presupun ca la acei Uriasi te referi). Luciferienii? Cât despre legătura cu satanismul anticosmic, există scrieri gnostice ce reprezintă scene te teroare, în care cele 4 divinităţi cardinale privesc cum Edenul este consumat de Focul Negru. Ce vrei mai anticosmic de atât ? Nu te contrazic, dar nu cunosc nimic despre aceste scrieri. Unde scrie de ele sau ce scrieri sunt? Cum se numesc? Repet, multe dintre afirmaţiile din posturile anterioare sunt păreri şi interpretări strict personale, din moment ce asta mi-a fost cerut. Si credintele gnostice tot interpretari strict persoanale sunt. Cred ca si Crestinismul lui Iisus este tot o interpretare personala a sa, dupa ce a studiat mai multe curente prin calatoriil sale. Multe vorbesc despre Iisus ca despre un Gnostic :-) Dacă doreşte cineva să dezbatem gnoseologie şi istorie a religiilor, putem face şi asta, dar ar deveni plictisitor la un moment dat. Am despica la infinit firul în patru. Mie mi-ar placea. Invatam impreuna, interpretam impreuna, poate gasim raspunsuri noi asa. |
|
